PURIFICARE, purificări, s. f. Acțiunea de a (se) purifica și rezultatul ei; îndepărtarea elementelor străine dintr-o substanță. ♦ Curățirea unei limbi de cuvinte sau expresii considerate străine. Dacă este împotriva purificării «absolute» a limbii de elemente străine, Eminescu. admite... o purificare moderată. IBRĂILEANU, SP. CR. 159. ♦ Fig. Înnoire. Vreau să-mi leg numele de o operă de purificare. C. PETRESCU, C. V. 108.