PURITATE s. f. Faptul de a fi pur, neamestecat, neatins; curățenie desăvîrșită. Puritatea apei. Puritatea stilului. ▭ Vru să întrebe cum se mai poate simți răcoarea și puritatea. aerului respirat prin asemenea adevărate coșuri de locomotivă, așa cum arătau țigările de foi. PETRESCU, Î. I 5. ◊ (În legătură cu o doctrină, o ideologie etc.) Membrii de partid și toți oamenii muncii au datoria de a apăra puritatea rîndurilor partidului împotriva pătrunderii elementelor dușmane. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2618. ♦ Curățenie sufletească, castitate. Era respectat... pentru vîrstă și puritatea vieții sale. IORGA, L. I 521.