pustiire sf [At: CORESI, EV. 459 / V: (îvr) ~teire, (înv) ~tiere / Pl: ~ri / E: pustii¹] 1 Prefacere în pustiu (1) a unui loc fertil, a unui teritoriu populat etc. Si: pustiit¹ (1). 2 (Pgn) Devastare (1). 3 (Îvr) Moarte a ființelor. 4 (Îvr) Omorâre. 5 (Ban; Trs) Stârpire a animalelor, plantelor Si: pustiit¹ (2). 6 (Înv) Părăginire a locurilor cultivate Si: pustiit¹ (3). 7 (Reg) Irosire a bunurilor materiale Si: pustiit¹ (4). 8 (Înv) Jefuire a bunurilor materiale Si: pustiit¹ (5). 9 (Îvr) Părăsire a așezărilor omenești Si: pustiit¹ (6). 10 (Pop) Refugiere a oamenilor Si: pustiit¹ (7). 11 (Ccr; prc) Deșert (23).