Definiția cu ID-ul 700629:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

putérnic, -ă adj. (d. putere cu suf. slav. -nic). Plin de putere, robust, viguros: om, cal, puternic; vegetațiune puternică. Plin de forță mecanică, de energie chimică, termică, ș. a.: locomotivă puternică, remediŭ puternic, lumină puternică (vie, intensă). Violent, impetuos: vînt puternic. Tare, plin de forță: armată puternică. Bogat și cu armata mare: țară puternică. Fig. Care poate produce efecte marĭ: presa jidănească e încă foarte puternică. S. m. Cel care e la putere, la guvern, care e bogat, bine situat: puterniciĭ zileĭ. Adv. Cu putere, violență, impetuos, energic: a striga puternic, vîntu bătea puternic, medicamentu a lucrat puternic.