putregai sn [At: DOSOFTEI ap. C. CR. 240/17 / V: (reg) ~răg~ (Pl: ~răgaie, ~răgăi, ~răgai) smn, (îvr) ~e sf, (îrg) ~rig~ (Pl: ~rigaie, ~rigăi, ~rigai) smn / Pl: ~uri, (îvp) ~e, (pop, sm) ~ / E: putred] 1 Lemn, plantă putredă (1). 2 Masă vegetală în descompunere. 3 Obiect de lemn putred (1) Si: (rar) putrezitură (1). 4 (Pex) Obiect vechi, extrem de uzat Si: (rar) putrezitură (2). 5 Boală provocată de unele specii de ciuperci, care duce la putrezirea plantelor. 6 (Îvr) Mucegai. 7 (Îvr; îf putregaie) Miros de putrefacție (1). 8-9 (Fig; dep) Om (bătrân și neputincios sau) decăzut, corupt. 10 (Fig) Ineficiență. 11 (Fig) Ceea ce este corupt. 12 (Ent; pop) Licurici (Lampyris noctiluca).