PUTREJUNE, putrejuni, s. f. (Ieșit din uz) Putregai, putreziciune. (Și în forma putregiune) Dar cei culcați între spini nu-i simt pleoscăitul, nu simt nici vîntul rece, care suflă peste trupuri și duce departe mirosul putregiunii. La GHEREA, ST. CR. II 87. ◊ Fig. Clipa neclintită a eternității mele se topi în văzduh, izvorul de viață vie deveni putrejune. HOGAȘ, M. N. 56. Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură. EMINESCU, O. I 150. – Variantă: putregiune (MARIAN, Î. 312) s. f.