PUTREZI, putrezesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre materii organice) A se descompune treptat, sub influența unor microorganisme (bacterii de putrefacție etc.); a intra în putrefacție, a deveni putred; (despre fructe, legume etc.) a se altera, a se strica. Morții rămîn să putrezească acolo, unul lîngă altul, ofițeri și soldați. CAMILAR, N. I 396. Pe morminte căzuseră florile și putrezeau. SADOVEANU, O. VII 167. De pe păreții-ngălbeniți se dezlipește-n pături varul Și pragului îmbătrînit începe-a-i putrezi stejarul. GOGA, P. 19. ◊ Fig. Mă duc să mă mai plimb, că am să putrezesc de atîta plictiseală. REBREANU, I. 60. Cu puterea, cu scandalul cînd cei mari se îngrădesc, Al lor cuget înnoptează, creierii le putrezesc. BELDICEANU, P. 121. ◊ Refl. (Rar) Hainele de pe dînsa se hărtăniseră, se muceziseră și se putreziseră. ISPIRESCU, L. 144. ♦ (Despre construcții de lemn) A se ruina, a se dărăpăna, a se strica din cauza umezelii. [Casa] a putrezit din temelie pînă în vîrf din pricina deselor înecări ale Dîmboviței. GHICA, la TDRG. ♦ (Popular, despre organe și țesuturi ale corpului) A se cangrena. A putrezit carnea pe el. 2. Fig. A fi ținut prizonier, a sta închis undeva pînă la moarte, în condiții de distrugere fizică și morală. Ionuț Păr-Negru s-a coborît împreună cu părintele Emilian în hruba unde putrezea căpitanul Gogolea. SADOVEANU, F. J. 600. De n-ai poftă să putrezești în copac, drăguță, trebuie să fii mai darnică. NEGRUZZI, S. I 90. Iar pe cei zidari, Zece meșteri mari, Să mi-i părăsească, Ca să putrezească, Colo pe grindiș, Sus pe coperiș. ALECSANDRI, P. P. 191. ◊ Expr. A-i putrezi (cuiva) oasele v. o s. ♦ A sta mult timp într-un loc sau într-un post lipsit de perspectivă; a stagna într-o activitate; a lîncezi, a mucegai. Ce folos am eu din toată mărimea și lumina asta, dacă putrezesc aici? GALAN, Z. R. 367.