PUTREZICIUNE, putreziciuni, s. f. 1. Organism mort intrat în putrefacție. V. hoit, mortăciune. ♦ (La sg. cu sens colectiv) Masă de materie organică putredă. Putreziciunile bălții împrăștiau în aerul nopții miazme înțepătoare. SADOVEANU, O. VI 12. Pretutindeni împrejuru-mi, iată, zac putreziciuni, Oase, stîrvuri tăbăcite, scrum de vechi deșertăciuni. MACEDONSKI, O. I 273. 2. Fig. Descompunere morală, decădere. Voi v-ați născut bătrîni... Ați moștenit putreziciunea tot mai urîtă a înaintașilor. CAMIL PETRESCU, T. II 206.