PUTUROS, -OASĂ, puturoși, -oase, adj. 1. Care miroase urît, care răspîndește un miros neplăcut; p. ext. vechi, murdar, neîngrijit. În tot satul nu era apă mai în nici o fîntînă, decît numai mocirlă rea și puturoasă. RETEGANUL, P. I 26. Începu să iasă din răni o gîrlă de sînge negru și puturos. POPESCU, B. II 21. Ne-am lepădat de toate acele instituții vechi... ca de o haină puturoasă. KOGĂLNICEANU, S. A. 99. 2. (Despre oameni) Leneș, trîndav. Umblă brambura, fiindcă e puturos. PAS, Z. I 253. Mai bine zdrențăros, decît puturos. ◊ (Substantivat) Sudalme și blesteme pentru toți trîntorii și puturoșii. GALAN, Z. R. 174. Fata moșneagului era foarte frumoasă și harnică. A babei însă era o slută ș-o puturoasă, de nu mai avea păreche. ȘEZ. V 65.