pârloagă sf [At: PRAV. 10 / V: ~og sn, (îvr) prilog sn (reg) parloacă, parlog sn, păr~, părlog sn, pirlog sn, prâlog sn, pril~ / Pl: ~age, (rar) ~ogi / E: bg прелог, srb prelog, parlog, mg parlag] 1-2 Teren arabil lăsat nelucrat și necultivat timp de unul sau mai mulți ani în vederea refacerii fertilității solului (și folosit în această perioadă ca pășune) Si: ogor, (pop) moină¹, (reg) morogan, moruncă, nadaz, noroi¹, obleagă, rât, țelină, toloacă. 3 (Ban; Trs; îf prâlog, prilog) Hotar care desparte două ogoare, două proprietăți. 4 (Lpl; lsg; csc) Ierburi, buruieni crescute pe o pârloagă (1). 5 (Pex) Ierburi cosite de pe un asemenea loc. 6 (Reg) Loc de pe care a fost cosit fânul Si: cositură. 7 (Reg; îf pârlog) Loc unde s-a tăiat pădurea.