pârlău sn [At: KLEIN, D. 148 / Pl: ~laie, ~ăie / E: mg párló] 1 (Reg) Vas mare, făcut din doage sau dintr-un trunchi de copac scobit în formă de cilindru, sau rar, din pietre puse una peste alta, în care se pun rufele la spălat (pentru a fi opărite cu leșie). 2 (Trs) Ciubăr în care se încheagă laptele, se culeg strugurii pentru vin etc.