pârnaie sf [At: JIPESCU, O. 130 / V: (reg) pâln~ / P: ~na-ie / Pl: ~năi, (rar) ~ / E: ns cf pârlaie (pll pârlău), pâlnie] 1 Oală mare de pământ sau, rar, de aramă, cu capacitatea de 4-5 până la 12 litri, care servește la păstrarea și prepararea alimentelor. 2 Conținut al unei pârnăi (1). 3 (Pgn; Mun; îf pâlnaie) Obiect de mari dimensiuni. 4 (Arg) Închisoare. 5 (Mun; îf pâlnaie) Pâlnie (1) foarte mare făcută din doage, folosită pentru turnat țuica sau vinul în zăcători.