Definiția cu ID-ul 965290:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PÎINE. Subst. Pîine, pîinișoară (dim.), pîinică, pîiniță, pitușcă, pită (reg.), pituță (dim., pop.), pitoi (reg., augm.), hliban (rar. reg.); răsunoi (reg.), țipău (de pîine) (reg.); pitan (reg.); lipie; franzelă, franzeluță (dim.), jimblă (înv.), bulcă (reg.). Pîine albă; pîine neagră; pîine intermediară; pîine de graham; pîine de casă. Turtă, turtișoară (dim.), turtică, turticică. Colac, colăcel (dim.); colindeț (pop.); chiflă. Pesmet, posmag (reg.). Azimă, azimioară (dim.); prescură, anafură, pască. Panificație. Panificare. Brutărie, franzelărie, jimblărie (înv.), pitărie (înv. și reg.). Brutar, franzelar, jimblar (înv.), pitar (reg.). Adj. Panificabil. Vb. A panifica; a face pîine, a frămînta; a dospi; a coace. V. alimentație, atelier, feluri de mîncare, locuri comerciale.