PĂGUBITOR, -OARE, păgubitori, -oare, adj. Care aduce sau provoacă pagubă; stricător, dăunător. Șincai arată cît de păgubitoare este situația creată de nobilimea maghiară prin desconsiderarea altor neamuri. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 388, 5/3. Ființă netrebnică și păgubitoare omenirii... dă-mi paloșul ce mi-ai furat. ISPIRESCU, L. 227. Gîndești că-s așa de prost, să fac o asemene neguțitorie păgubitoare? NEGRUZZI, S. I 302.