păhuie¹ sf [At: DENSUSIANU, T. H. 327 / Pl: ~ui / E: păhui¹ + -ie] 1 (Reg) Ramură de fag care se pune la stâlpul porții în ziua de 23 aprilie. 2 (Trs) Căpiță mare de fân. 3 (Mun; mpl) Fiecare dintre prăjinile lungi, care, legate la vârfuri, se așează pe vârful clăilor de fân sau peste coama șirelor de paie, pentru a face să reziste împotriva vântului, furtunii etc. Si: martac, panză, păienjeniță (3), păușă, păuză. 4-6 (Mun; dep) Persoană (înaltă) (slabă sau) neîndemânatică. 7 (Dep) Femeie neisprăvită.