PĂRINȚEL, părinței, s. m. (Familiar) Diminutiv al lui părinte (4). Eu, părințele, după cum ai cuvîntat, Am făcut bune și rele și crez că voi fi iertat. PANN, P. V. I 75. Turcu bea și se-mbăta Și din gură cuvînta: Părințele, părințele, D-auzi cuvintele mele, Că nu grăiesc vorbe rele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 489.