părăsire sf [At: PSALT. HUR. 28^r/3 / Pl: ~ri / E: părăsi] 1 Despărțire, lăsând la voia întâmplării, cu dezinteres Si: părăsiciune (1), părăsință (1), părăsitură (1). 2 (Ccr; rar) Lucru abandonat, dat uitării, nefolositor Si: părăsiciune (2), părăsință (2), părăsitură (2). 3 Stare a persoanei, a locului etc. care a fost părăsit Si: părăsiciune (3), părăsință (3), părăsitură (3). 4 (Pex) Singurătate. 5 (Pex) Părăginire. 6-7 (Îljv) În ~ (În mod) uitat. 8-9 (Îal) (În mod) izolat. 10 Despărțire de cineva sau de ceva Si: părăsiciune (6), părăsință (6), părăsitură (6). 11 Lăsare la bunul plac al cuiva Si: părăsiciune (7), părăsință (7), părăsitură (7). 12 Debarasare de cineva sau de ceva Si: părăsiciune (8), părăsință (8), părăsitură (8). 13 Lăsare a cuiva sau a ceva, de bună voie sau silit de împrejurări, plecând în altă parte Si: părăsiciune (9), părăsință (9), părăsitură (9). 14 Plecare de lângă cineva, ducându-se mai încolo Si: părăsiciune (10), părăsință (10), părăsitură (10). 15 Omitere din cercul interesului sau preocupărilor Si: părăsiciune (11), părăsință (11), părăsitură (11). 16 Respingere a unei idei Si: părăsiciune (12), părăsință (12), părăsitură (12). 17 Încetare a unei activități Si: părăsiciune (13), părăsință (13), părăsitură (13). 18 (Înv) Înlăturare.