PĂSTORI, păstoresc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la oi, vite) A păzi, a paște (2). N-am să văd cîmpii cu soare, N-am să păstoresc mioare, Glas de clopot n-am s-ascult. COȘBUC, P. II 172. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. Păstorind pe plaiuri și în văi... a așteptat cu dor un curcubeu de pace. SADOVEANU, E. 13. 2. Intranz. Fig. A conduce, a îndruma în spiritul legilor bisericii. Mitropolitul Serafim... a păstorit în țară sub Mihnea-vodă. ODOBESCU, S. I 429. ◊ Refl. pas. Biserica Moldaviei s-a păstorit de cătră mitropoliți aleși de înaltul cler. NEGRUZZI, S. I 240.