pătimaș, ~ă [At: NECULCE, L. 266 / Pl: ~i, ~e / E: patimă + -aș] 1-2 smf, a (Persoană) torturată de suferințe fizice sau morale. 3-4 smf, a (Pex) (Persoană) nenorocită. 5-6 smf, a (Îrg) (Persoană) suferind de o boală. 7-8 smf, a (Persoană) cuprinsă de o patimă Si: pasionat, pătimitor (6-7). 9-10 a, av (Pex) (În mod) părtinitor. 11-12 a, av (Într-un mod) care exprimă patimă. 13 a Determinat de patimă Si: pasionat, (înv) pătimitor.