PĂTIMIRE, pătimiri, s. f. Faptul de a pătimi; patimă, suferință, chin. Nu cumva, din nevedere sau din ciuda depărtării, Dup-atîta pătimire să mă dai și tu uitărei. CONACHI, P. 103. ♦ (Învechit) Boală. Am cercetat dar cu de-amănuntul... spitalele pentru deosebitele pătimiri. KOGĂLNICEANU, S. A. 105.