pătlágină f., pl. ĭ (îld. *plîntágină, d. lat. plantágo, -áginis și infl. pe urmă de pătlăgică; it. piantágine, fr. plantain, sp. llanten, pg. tanchagem). O plantă joasă cu frunza lungăreață ca o limbă cu șănțulețe pe ĭa, numită și limba oiĭ (plantago major, lanceolata ș. a.) Îs maĭ multe varietățĭ, amare și astringente, și de aceĭa-s întrebuințate de popor la rănĭ. Pătlagină de apă, limbariță. – În est pat-, în Olt. plat-.