2 intrări
6 definiții
Explicative DEX
pătui2 vt [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 175v/18 / Pzi: ~esc / E: pat1 + -ui] 1 (Înv) A tortura. 2 (Sst) A necăji.
pătui3 vt [At: ARVINTE, TERM. 159 / Pzi: ~esc / E: cf pat1] (Mol; Buc; c. i. lemne) A așeza în stivă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂTUI ~ie n. v. PĂTUC. /pat + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pătuĭésc v. tr. (cp. cu pat 2 și lat. patibulum, spînzurătoare, orĭ cu pat 1, adică „patu de tortură”). Dos. Torturez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
PĂTUI s. v. pătuc, pătuț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
pătui2, pătuiesc, vb. IV (reg.; despre lemne) a așeza, a aranja, a potrivi, a stivui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pătuit
pătuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
pătuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: pătui (vb.)
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „pătuit” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1