păzitor, ~oare [At: TETRAEV. (1574) 253 / V: ~zăt~ / Pl: ~i, ~oare / E: păzi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană sau ființă) care are sarcina de a păzi (1) pe cineva sau ceva Si: paznic² (1). 3 sf (Spc; înv) Gardă. 4 smp (Înv) Închisoare. 5-6 smf, a (Înv) (Persoană, divinitate) care ocrotește. 7 sm (Reg; art; la jocul „de-a puia-gaia”) Prim jucător din șir care îi apără pe ceilalți să nu fie prinși de gaie Si: cloșca. 8 sm (Înv; îs) ~ de stele Astrolog. 9-10 smf, a (Înv) (Persoană) care respectă, nu încalcă o lege, un obicei etc. 11 sm (Înv; Trs; Ban) Bucătar. 12 a (Înv) Care știe să păstreze o taină Si: discret. 13 a (Îs) (Mai) nainte ~ Prevăzător. corectat(ă)