pățit², ~ă [At: CORESI, ap. DHLR II, 464 / Pl: ~iți, ~e / E: păți] 1 a (Înv) Care îndură chinuri fizice sau morale Si: chinuit, torturat. 2-3 smf, a (Om) care a trecut prin multe încercări în viață, care a văzut și a trăit multe. 4-5 smf, a (Pex) (Om) cu experiență Si: (înv) pătimit (3-4). 6 sm (Îe) A fi Stan ~ul A fi om cu experiența vieții, încercat.