rablă sf [At: LB / V: (reg) roab~, ~bilă / Pl: ~le / E: bg хръбла] 1 (Fam; dep) Lucru vechi și deteriorat Si: vechitură, (reg) răbăgie, roajbă. 2 (Fam; dep) Lucru de proastă calitate. 3 (Fig) Animal bătrân și slab Si: gloabă (4), mârțoagă, răpciugă. 4 (Dep) Om îmbătrânit și sleit de puteri. 4 (Reg) Celibatar bătrân. 5 (Reg) Om prost și leneș. 6 (Reg) Femeie decăzută.