rachíu s.n. 1 Nume generic dat băuturilor alcoolice tari, obținute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate etc. sau sintetic, prin diluarea cu apă și cu esențe a alcoolului etilic rafinat, fără adaos de sirop de zahăr; (reg.) holercă, vinars. ◊ Rachiul miresei = rachiu (colorat în roșu) care se servește nuntașilor în casa noilor căsătoriți a doua zi după nuntă. Rachiu de drojdie (sau de drojdii) v. drojdie. ◊ expr. (reg.) A face rachiu pisicii = a plînge. Strunga minciunilor și vama rachiului v. minciună. 2 Porție de rachiu care încape într-un pahar, într-o sticlă. 3 (înv.) Rachiu nemțesc (sau de venin) = produs farmaceutic folosit ca purgativ. • pl. -iuri. și (reg.) rachíe, răchíe s.f. / <tc. rakι, srb. rakija.