Definiția cu ID-ul 506307:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
rană (răni), s. f. – Bubă, plagă. – Mr. rană, megl. rănă. Sl. (bg., sb., cr., slov., rus.) rana (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 304; Conev 92). – Der. răni, vb. (a face răni), din sl. raniti; rănitură, s. f. (înv., rană).