realism sn [At: I. GOLESCU, C. / P: re-a~ / E: fr réalisme] 1 Atitudine în creația sau teoria artistică și literară, care are ca principiu de bază reflectarea realității (1) obiective în datele ei esențiale, obiective, caracteristice. 2 Totalitatea concepțiilor filozofice care recunosc existența independentă de subiect și congnoscibilitatea obiectului. 3 (Îs) ~ critic Curent filozofic contemporan care recunoaște realitatea lumii materiale, dar interpune între subiect și obiect un al treilea element, de natură spirituală, denumit „dat” sau „esență”. 4 (Îs) ~ socialist Teorie estetică (opusă teoriilor „artă pentru artă”, formalismului, artei abstracte și nonfigurative etc.) potrivit căreia arta este o formă a conștiinței sociale. 5 (Îs) ~ naiv Termen prin care este desemnat, uneori, materialismul spontan al vieții cotidiene, convingerea proprie oricărui om, izvorâtă din practica vieții de toate zilele, potrivit căreia lucrurile există independent de conștiința omenească și se reflectă în aceasta. 6 Curent în filozofia scolastică medievală care considera că noțiunile generale constituie realități de sine stătătoare și anterioare lucrurilor individuale. 7 (În vorbirea curentă) Atitudine a omului care are simțul realității. 8 Spirit practic.