Definiția cu ID-ul 544164:

Jargon

rebec (< arab. rabâb, rebâb; sp. rabé, rabel), instrument cordofon cu arcușul de forma arcului, de origine arabă, cu 2-3 coarde, utilizat în Europa sud-vestică în sec. 11-15. Jgheabul capului, gâtul și corpul instr. erau confecționate dintr-o singură piesă de lemn. A fost înlocuit cu instr. care s-au dezvoltat din cruth*. Echiv. fr. rubebe, it. ribeca.