Definiția cu ID-ul 714054:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*rechizitóriŭ n. (d. lat. requisitum, supinu luĭ requirere, a întreba; fr. requisitoire. V. rechizițiune). Acuzarea pronunțată de procuror la judecată. Fig. Acuzațiune violentă.