RECIPROC, -Ă, reciproci, -e, adj. (Despre acțiuni, fenomene etc.) Care acționează unul asupra celuilalt, care se influențează unul pe altul, care vine din amîndouă părțile. A urmat o serie de invitații reciproce. CAMIL PETRESCU, U. N. 95. Fu o dorință reciprocă de a se cunoaște mai de aproape. VLAHUȚĂ, O. A. III 153. Asemenea am luat oarecari îndatoriri reciproce. BĂLCESCU, la GHICA, A. 434. ◊ (Adverbial) S-ar părea că, dîndu-și fiecare seama de ceea ce le e esențialul vieții, încearcă să se influențeze reciproc. BOGZA, C. O. 136. Din mers, se confruntau cu priviri aparent nepăsătoare, cercetîndu-și reciproc modelul pălăriilor. C. PETRESCU, C. V. 56. ◊ Casă de ajutor reciproc v. casă. (Logică) Propoziții sau judecăți reciproce = propoziții sau judecăți în care subiectul uneia poate deveni predicatul celeilalte și invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = specie de reflexiv care arată că acțiunea este făcută în același timp de două sau mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acțiunii făcute de celelalte. Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forțele care acționează în barele unei grinzi cu zăbrele. Ecuație reciprocă = ecuație, cu o singură necunoscută, ale cărei rădăcini sînt două cîte două, una reciprocă celeilalte. Teoremă reciprocă (și substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise sînt concluziile altei teoreme și invers. Numere reciproce = numere care, înmulțite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea.