RECLUZIUNE, recluziuni, s. f. (În vechiul cod penal) Pedeapsă criminală care constă în închidere într-un penitenciar și supunere la diferite munci; închisoare. (Atestat în forma recluzie) Ispășiseră cîte opt ani recluzie pentru că în 1907 se sculaseră împotriva moșierilor. I. BOTEZ, ȘC. 76. ◊ Fig. Mirosul foilor de dafin... se răspîndi puternic și plăcut și muri în aer, după șaptesprezece veacuri de recluziune. GALACTION, O. I 120. – Variantă: recluzie s. f.