RECTRÍCE s. f. (ORNIT.) (< lat. rectrix, direcție) Fiecare dintre penele mari și puternice ale cozii unei păsări, cu rol de cârmă și de echilibru. La unele specii (ex. la păun, la pasărea-liră), r. masculului sunt foarte lungi, având rol de ornament; uneori sunt etalate („rotite”) în cursul paradelor nupțiale.