RECULEGE, reculeg, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recîștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi, a-și reveni. Reculegîndu-se din tulburarea ce-i încătușa pe toți... murmură cu un glas răgușit de spaimă. REBREANU, R. II 107. ♦ A se adînci într-o meditație.