reculegere sf [At: VLAHUȚĂ, O. A. III, 193 / E: reculege] 1 (înv) Strângere (din nou). Revenire dintr-o emoție, o spaimă. 3 Regăsire de sine. 4 Adâncire în meditație. 5 (Îs) Moment (sau minut) de ~ Moment de tăcere și de meditație în semn de omagiu pentru o persoană decedată.