RECULEGERE, reculegeri, s. f. Acțiunea de a se reculege și rezultatul ei. Unde era odihna aceea în care să găsești reculegerea? C. PETRESCU, Î. II 109. Fața i se crispă într-o penibilă sforțare de reculegere. VLAHUȚĂ, O. A. III 193. ♦ Adîncire în gînduri, meditație. Contemplația artistică presupune reculegere și tăcere. RALEA, O. 81. Odăile parcă nu erau făcute pentru hodină și reculegere. ANGHEL, PR. 4. ◊ Moment sau minut de reculegere = moment în care se întrerupe orice activitate și se păstrează tăcere, în semn de omagiu pentru un dispărut.