recunoscut, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 320 / Pl: ~uți, ~e / E: recunoaște] 1 Identificat. 2 Acceptat (ca bun, ca valabil). 3 Consacrat ca autoritate în materie. 4 (D. un guvern, un stat etc.) Acceptat ca îndreptățit să-și exercite puterea și să întrețină relații diplomatice cu alte state. 5 Mărturisit. 6 (D. un copil natural) Declarat ca legitim.