redacta vt [At: ROMÂNUL (1857), nr. 19, 1²/60 / Pzi: ~tez / E: fr rédiger, lat redigere după redacție, redactor] 1 A formula în scris (în mod metodic și ordonat) rezultatul unui proces de gândire (o povestire, o descriere, un act) Si: (înv) a redija. 2 A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. 3 (Înv) A conduce, în calitate de redactor (1), o publicație periodică.