Definiția cu ID-ul 506595:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
rediu (-ii), s. n. – Pădurice, crîng. – Var. răd(iu), redie, rediș, rădiac. Sl. rĕdy „în întuneric” (Tiktin), cf. desiș, sp. fosca. Der. din mag. rét, cf. rît (Scriban) pare mai puțin sigură.