refuz sn [At: I. GOLESCU, 6 / S și: ~us / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: fr refus] 1 Respingere (1). 2 (Îlav) Până la ~ Atât încât nu se poate mai mult. 3 (Fam; îe) A trata cu ~ A refuza (1). 4 (Teh) Produsul rămas pe site sau pe ciururi în cursul unei operații de cernere, de sortare sau de clasare. 5 Defect de turnare care constă în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit.