REFUZ s.n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ Pînă la refuz = atît încît nu este loc pentru mai mult. 2. Material rămas după cernere într-un ciur sau într-o sită. 3. Deficiență în funcționarea unui sistem tehnic. ♦ (Metal.) Defect de turnare constînd în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. [< fr. refus].