REFUZ, refuzuri, s. n. 1. Faptul de a refuza; respingere, neprimire, neacceptare. Borivoje înțelese refuzul mai mult după ton. O expresie de negrăită jale trecu pe fața tinerei femei. GALACTION, O. I 190. Refuzul însă ar însemna ruptura cu firma. REBREANU, R. I 47. Nu vrea să jignească pre nime cu refuz. NEGRUZZI, S. II 265. 2. Material rămas după cernere (în ciur sau în sită).