REGIUNE, regiuni, s. f. 1. Întindere mare de pămînt (dintr-o țară sau de pe glob) care prezintă caractere comune; ținut, zonă. Oltul ajunge în cea de a doua regiune a trecerii lui prin acești munți. BOGZA, C. O. 175. Voioșia verdeții îmi arătă că intru în regiunea munților. NEGRUZZI, S. I 308. ◊ Fig. Entuziasmul ridică... pe poet în regiunile sale. MACEDONSKI, O. IV 65. Unei asemenea cărți i-aș da, în fiecare din părțile sale, cîte un titlu luat din regiunile ideale ale vînătoriei. ODOBESCU, S. III 52. ◊ Regiune abisală v. abisal. ♦ O anumită porțiune a corpului (unui om sau al unui animal). Regiune abdominală. Regiunea inimii. 2. Unitate administrativă și teritorială (care cuprinde mai multe raioane), fixată prin noua împărțire administrativă a Republicii Populare Romîne. Regiunea Autonomă Maghiară a Republicii Populare Romîne este formată din teritoriul locuit de populația compactă maghiară secuiască și are conducere administrativă autonomă, aleasă de populația regiunii autonome. CONST. R.P.R. 16. – Pronunțat: -gi-u-.