RENEGAT, -Ă, renegați, -te, s. m. și f. Persoană care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa, care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare. Renegații devin aspri pentru credința ce au avut înainte și înfocați pentru credința ce îmbrățișează. BOLINTINEANU, O. 444. Vreți să faceți cauză comună... cu renegații la principiile autonomiei și suzeranității? La GHICA, A. 792.