REPULSIE, repulsii, s. f. 1. Aversiune instinctivă. Și-a biruit repulsia două săptămîni. C. PETRESCU, C. V. 210. De Stănică ăsta am avut repulsie chiar de la început. CĂLINESCU, E. O. I 128. Studiase odinioară medicina... dar n-a practicat niciodată, simțind o repulsie fizică față de boli și suferințe. REBREANU, R. I 218. 2. (Fiz.) Respingere (2). Atracția și repulsia magnetică. – Variantă: repulsiune (MARINESCU, P. A. 56. D. ZAMFIRESCU, R. 101) s. f.