*rest n., pl. urĭ (fr. reste, d. rester, a rămînea; it. resto, d. restare, a rămînea, d. stare, a sta; ngr. résto, germ. rest). Rămășiță, ceĭa ce rămîne din ceva: restu uneĭ sume, restu dintr’un capital. Rezultatu uneĭ scăderĭ în aritmetică. Ceĭa ce maĭ rămîne de zis orĭ de făcut: Pîn’aicĭ a fost greŭ. Restu e ușor. Pl. Reziduurĭ, rămășițe saŭ gunoaĭe: resturĭ de mîncare.