restanță sf [At: (a. 1748) IORGA, S.D. XIII, 137 / V: (înv) răștanție, ~ție, reștanție (Pl: reștanții), (reg) răstranție / Pl: ~țe / E: lat restantia, it restanza, cf mg restancia] 1 Plată (în special impozit) neachitată la termen Si: rest (9), (îvp) rămășiță¹. 2 (Îla) În ~ Restanțier (2). 3 Lucru, lucrare în întârziere. 4 Examen care n-a fost trecut la termenul fixat. 5 (Mat; înv) Diferență (1).