RESTRÎNGE, restrîng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. A restrînge cheltuielile. ▭ Iată la ce, cred eu, că trebuie să vă restrîngeți cercetările. BARANGA, I. 205. ♦ Refl. A-și organiza viața pe baze mai modeste, a se adapta unor condiții materiale mai reduse.