retenție sf [At: ALEXI, W. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr rétention, lat retentio, -onis] 1 Oprire. 2 (Jur; îs) Drept de ~ Drept acordat celui ce deține un lucru de a refuza restituirea lui până la plata de către persoana căreia trebuie să i se facă restituirea sumei pe care o datorează deținătorului în legătură cu lucrul. 3 (Fig) Stăpânire. 4 (Med) Reținere și acumulare în organism a unor substanțe care în mod obișnuit sunt eliminate, datorită funcționării defectuoase a unor glande cu secreție externă. 5 (Med; îs) ~ placentară Reținerea placentei în uter după evacuarea fătului peste timpul normal, care poate fi urmată de infecții grave. 6 Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape, prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale. 7 Reținere a apei în astfel de bazine. 8 (Chm) Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen.