REVIZIE, revizii, s. f. Cercetare din nou, control, verificare, revizuire. Revizia unei lucrări. ♦ (Mil., în trecut) Reexaminare a celor amînați la recrutare pentru debilitate fizică sau boală și a celor reformați. Îl chema la revizie. Era timpul recrutației din primăvara anului 1882. BUJOR, S. 37. ♦ Inspecție Am plecat cu revizia prin pădurari. HOGAȘ, M. N. 189. Cîte soboare și revizii de fețe bisericești și politecești n-au trecut prin satul nostru...? CREANGĂ, A. 74. ♦ Ultima corectură în pagini (a unei lucrări care se tipărește); (concretizat) textul supus acestei corecturi. Se înțelege că, împreună cu revizia, îmi trimiteți și corectura a doua a mea, ca să am după ce revizui. CARAGIALE, O. VII 317. – Variantă: reviziune (KOGĂLNICEANU, S. A. 123) s. f.